Trezit de dimineață cu negura în suflet... Pe masă sticla își îndreaptă gâtul și își caută ultima picătură, cu gura larg deschisă.
Ceasul meu obosit, mahmur, e stat la ora nouă fix.
Cineva, în somn, mi-a luat fața și mi-a întors-o la spate...

Una din diminețile în care regret că n-am pistol...
Păianjenul, leneșul, nici azi n-a prins nimic în plasă. Halal braconier aerian!

Începe vântul, în curând pe micile ferestre va ploua.
Un gând distilat... o lamă de ras - o asemănare - de când n-am mai râs??
Șoseta mea e ruptă la călcâi.
Mă dor genunchii înțepați de coate, mă doare capul strâns de mâini prea tare, recunoști poziția? Era a ta!
Gândesc...dar... n-are rost! Închid fereastra să nu îmi plouă gândurile.
Scuip în scârbă pe ce-am fost aseară, mă scarpin, dezorientat, în fund...și mă bag în pat.

E una din diminețile în care regret că nu am pistol...

Cu un ultim efort mă scol și omor păianjenul.

Și mă bag înapoi în pat.