apele iubesc pământul atât de mult încât își rup din trup brațe să-l îmbrățișeze
luna își uită pudoarea și dezbrăcată se scaldă în apele domoale
sălciile alină jocul iubirii dezmierdând cu licori de rouă clipele
de pretutindeni se înalță sufletele zânelor
se joacă vreme de-un miez de noapte sub chip de ceață apoi
se risipesc în lume să nască visele pruncilor neprihăniți
pe umărul flăcăului iubit de ape eu stau rușinat
martor nepoftit la nașterea veșniciei