ceva ce nu te doare, un fel de tablou ciobit
o existență firavă, la limita ploii
fiecare zi
cu păsările ei cenușii, cu romanele ei
tot atâtea prognoze meteo, amestecând banalitățile
într-un fel de artizanat ieftin, ceva ce nu te doare
poate fi demonstrat, pipăit, justificat,
toată lumea e de acord cu tine, tot atâtea capete surde
molfăindu-ți orele ca pe hrana zilnică,
îți umplu sacoșele cu carne, vei ajunge să cari și tu
saci însângerați până la lift,
cadavre sacrificate pentru confortul tău până când
nimeni nu știe
până când.