universul este un borcan de pulbere stelară
nu a mai rămas decît scînteia care să aprindă cioburile

insomnia fărîmițează presupunerile
le așează peste caimacul temeinic al lucrurilor

la marginea universului cunoscut atîrnă lumina ca un albuș de ou crud
ea hrănește cu multiplele ei meandre cadavrul trist și gol
între timp soarele își înghite remarcile
a rămas ca un gălbenuș de ou pe copertă