acesta este un poem fără uși
ca un început
îmi plac începuturile
întotdeauna am o carte necitită pe aproape
de fapt, oamenii nu pornesc niciodată
de undeva
doar dispar

ar trebui să opresc în loc
gleznele mele de franțuzoaică
să las o ușă deschisă în spate
poate așa
m-ar ajunge visele din urmă