Ca o toamnă s-a-ntins părul tău
Cuprinzând rubiniul tomnatic
Din adâncul pădurii când eu
Gustam din amurgul sălbatic.

O stea,mai târziu,s-a aprins
Sub ochiul de lună gelos
Când noaptea din cer s-a desprins
Strângându-ne-n umbre duios...

Pe chipul tău chipul din cer
Un râu de lumină aruncă-
Eternul tăcerii albastre
Din cer în amor se preschimbă;

Iar vântul de vară ducea
Ochiul iubirii departe...
Când noi ne topeam dragostea
Pe frunzele galbene,moarte.

E toamna aproape iubito,
Și ziua-i aproape și ea,
Când tu mă săruți fericito
Pe cer nu mai e nici-o stea.