Am lăsat iar înserarea să cadă
În voia sa, albastră, pe ape
Am lăsat stelele sa răsară ușor
Și le-am numărat fără chef
Pe ponton cineva citește în apus
Nu mai e nimeni pe plajă
Nisipul se răcește sub tălpi
O chitară se aude de pe alt mal
Soarele dispare leneș
Dar nu se poate face noapte
Sunt condamnată la un apus nesfârșit
Ca un blestem
Din partea zeilor mai poți primi doar floarea vrăjită
Adu-mi noaptea, măcar azi !