suntem vechi, într-adevăr
gurile noastre repetă întrebarea
am început să păstrăm haine
pentru copii ce nu vor mai veni
iar ochii, oh, ochii....
două singurătăți embrionare
spate în spate

strângem gânduri între coapse
ne rugăm întâmplării
să ne aleagă în același timp

o liniște vie

atât mai trece
peste mâinile noastre