eu nu te mai aștept cu flori sub tîmplă
și nici nu văd de ce te-aș aștepta
ai ars ca bețișorul de santal
azi templu-i gol nimic nu se întîmplă

zeu-i statuie impasibil
la tot ce pleacă și ce vine
maimuțele aleargă pe ruine
și fac aiurea giumbușlucuri

de țe-am fost zeu eu astăzi sînt statuie
lianele se suie mă-nfășoară
în piatra mea cresc rădăcini
zeul e mort și piatra stă să moară

uitarea se așterne peste toate
cu fiecare clipă care piere
natura face tuturor dreptate
și vindecă orice durere

și-atunci de ce să mai aștept
să vii cînd fost-am în răscruce
eu merg spre nord
spre vest drumul te duce

voi fi ghețarul de la pol
tu fără știre vei apune
vom fi doi nimeni prinși în gol
de parcă nici n-am fost pe lume