De câte ori mai plouă a disperare și mă întreb dacă-ți mai pasă, m-ascund în curcubeu și-mi injectez veninul surâsului tău în vena mea pulsând în ritmul unei rugi la Dumnezeu.
Este sublim să mă distrug din dragoste…
Hai...mai dezbracă-te odată pentru mine! Mai lasă-mă odată să îți gust sudoarea! La sânul tau fierbinte cu sfârcul alintat de părul meu vâlvoi în plin păcat sacral îmi par o blasfemie ridicolă icoana mea!
Hai...mai dezbracă-te odată pentru mine…!
M-apropii de extaz și erecția mă doare cand, îngenunchiat ca-n fața unui geam închipuit îți desenez pe cearceaf crupa cu degetul măzgălit cu rușinea ta lunară.
Când mă vei mai primi din nou în tine, iubirea mea, poate că nu voi rezista decat secunde și voi exploda în mii de arii fluorescente și voi mirosi a foc și nemurire și voi striga spre cer cuvinte într-o limbă inexistentă și mă voi ruga, și mă voi ruga, și mă voi ruga…sa nu mai termini niciodată, niciodată, niciodată...