în după amiaza aceasta aș fi vrut mult să-mi amintesc niște versuri de borges. să stau încolăcită în tine ca o șerpoaică. să mă las în tăcerea ta care mă închide definitiv. ca marmura.

aș fi vrut să rămân la mare. tu să fii arămiu. ca atunci. și să înoți dincolo de geamanduri. eu să mă îngrijorez puțin la început. apoi să-mi dau seama că ești nemuritor și să trăiesc cu această certitudine toată ziua.

aș fi avut grijă ca ziua să nu se termine niciodată. noaptea vin lupii suri și se hrănesc cu timpul nostru.