”Căci, într-adevăr, partea bună a tuturor lucrurilor poate fi exprimată prin multe cuvinte, prin puține sau chiar prin nici unul, dat fiind că despre ea nu putemvorbi și nici nu avem cunoștință, iar ea transcende totul în chip supranatural, manifestîndu-se fără ocolișuri și pe de-a întregul celor care depășesc atît lucrurile impure, cît și cele divine, ridicîndu-se pe culmile cele mai sfinte, părăsind lumina divină și sunetele și cuvintele cerești, cufundîndu-se în întuneric, acolo unde se află cu adevărat cel ce stă deasupra tuturor lucrurilor. Și spunem că această parte nu este nici suflet, nici rațiune. . . Nu este număr, nici ordin, nici mărime, micime, egalitate, neegalitate, asemănare, neasemănare. . . Nu e nimic din ce aparține non-existenței și nici din ce aparține ființei: ființele nu o cunosc, așa cum este în sine, cum nici ea nu cunoaște ființele așa cum sînt.“ (Dionysos Areopagitul)