mi-am lăsat stomacul în sala de așteptare
îl sugruma teama în pumni
am împletit drumurile între picioare de scaun
timpul m-a împins spre ușa mânjită cu scâncete
și-acum am o lacrimă lipită de piele

pe-o canapea am uitat gânduri
am vrut să mă dezbrac
nu
nu încă mi-a zis călăul
îmi plac ghetele tale
va trebui să-nveți să tragi cu arcul
sau dacă nu
poate la primăvară când vei înfrunzi iar