Da, este adevărat, Richard Wright, membru fondator Pink Floyd, omul din spatele claviaturilor, s-a întors înăuntru după ce a petrecut 65 de ani afară.

Da, așa cum îmi închipui eu ascultând Atom Heart Mother, viața e un lung șir de înăuntru și afară. Mai multe cercuri care se intersectează, așa ca în teoria mulțimilor, nu știu cât de multe, dar bănuiesc că o să aflăm și noi, la rândul nostru, la fel ca și Richard, ce și cum.

Până una alta, Rick a plecat din cercul nostru, is out of here, inside somewhere. Nu poate fi departe, prezența lui se simte, doar că nu mai poate fi văzut la fel ca altădată. Dar de fiecare dată când aud un Pink Floyd voi ști – și veți ști și voi – că a fost un om mare. Ascultați doar clapele pe albumul ce tocmai l-am pomenit sau pe oricare altul. Sau mai mult, încercați să vă închipuiți Pink Floyd fără clapă.

Richard Wright. La un moment dat am ascultat un album solo al lui, Broken China, o amestecatură modernă cu ritmuri mai trance, chill out, cu Sinead O’Connor voce la câteva piese. Dar Rick era acolo, în fapt era doar o haina, nu plecase departe de Pink, era același tip interiorizat, același suflet chill in care vrea să ne arate cum explodează florile de bucurie.

Dacă nu-l cunoașteți pe mr. Wright poate fi într-un fel mai bine. Sunteți mai săraci și cinstiți, atât de săraci că la voi chestia cu afară și înăuntru nu interesează pe nimeni. O platitudine de tipul nimănui nu-i pasă de nimănui. Dar Richard a cântat pe clapele celei mai mari formații rock din toate timpurile, și pentru ca să nu supăr pe nimeni mai bine zic ca la Carlsberg, probabil este și va fi cea mai bună formație rock. A cântat la claviaturi de toate felurile, pian, orgă Hammond, Farfisa, Kurtzveiler K2600, a compus, a făcut dublaj de voci, a cântat piese solo pe albume sau live, a mixat, a fost alături de trupă în concerte. Are același procent de absenteism pe albume ca și Dave Gilmour, adica 1. Are contribuții majore pe toate albumele Floyd (exceptând Final Cut) și nu voi numi decât Meddle, Atom Heart Mother, Wish You Were Here.

Deopotrivă atras de pian și de claviaturile electronice, Rick i-a întâlnit pe Roger Waters și Nick Mason în timpul școlii de arhitectură pe care o urmau. În acel an, 1965, cei 3 au format The Pink Floyd Sound, un grup care era de fapt o reîncarnare a unei alte trupe, Sigma 6. Numele a fost dat de Syd Barrett, noul membru al trupei, cântărețul nebun, un alt geniu care ne-a părăsit și fără de care lumea nu va mai fi la fel cum a fost.

În prima perioadă Pink Floyd, Wright și Syd Barrett erau văzuți ca adevărata forță muzicală din formație. Despre Syd se spunea că lua chitara în mînă și începea să improvizeze, rugând restul să se țină după el. El a fost cel cu capul, în prima perioadă, el i-a dus către acel ceva. De fapt le-a arătat drumul. În orice caz, între ’66 și 68, Wright și Barrett au dat la iveală Astronomy Domine, Matilda Mother, Scarecrow, Chapter 24. Și chiar dacă după primul album, Pipper At the Gates of Down, Barrett a cam luat drumul plin de surprize al schizofreniei, iar prezența sa în Pink Floyd s-a diminuat, compozițiile sale cu Wright au continuat - Interstellar Overdrive, A Saucerful of Secrets, Careful with That Axe, Eugene, fiind doar niște exemple. Au urmat apoi anii Waters, când acesta a preluat comenzile mașinii de fabricat muzică și stări. Write și-a adus contribuții importante la "One Of These Days", de pe Meddle, plus teme muzicale pe coloanele sonore a trei filme (More, Zabriskie Point și Obscured By Clouds). Nu trebuie să uităm că Richard a participat ca pianist pe albumele din 1970 ale lui Syd - Barrett și Madcap Laughs.

Cele mai cunoscute piese ale sale, introduse pe seminalul album Dark Side of The Moon din 1973 sunt The Great Gig in the Sky and Us and Them. Apoi nu trebuie uitat Shine On You Crazy Diamond, part 1, 2 & 3, piese de pe Wish You Were Here, album dedicat lui Syd Barrett, internat la vremea aceea într-un spital de nebuni.

Relația sa cu Waters devine din ce în ce mai dificilă, nu de alta dar nici Waters nu se mai înțelegea așa bine cu lumea. După ultima sesiune de înregistrări la The Wall, Rick Wright părăsește trupa. Cu toate acestea este plătit să cânte în formulă completă la live tour.urile din 1980 și 1981.

În 1983, Pink Floyd scoate unicul album fără Wright, Final Cut, album în care se regăsesc materiale neapărute pe The Wall. Aceasta a fost ultima contribuție Waters, care apoi părăsește trupa. În această perioadă, și în 1984, Wright are un proiect muzical împreuna cu Dave Harris (membru al formaței Fashion) . Proiectul lor duo, intitulat Zee, are ca rezultat înregistrarea albumului Identity, nu foarte bine primit de public.

În 1987, Rick se întoarce lângă papa Gilmour și redevine membru Pink Floyd. Pe album înca nu-i apare poza, dar din anul urmator, odată cu torneul Delicate Sount of Thunder este membru cu drepturi întregi.

Activitatea sa devine mai prodigioasă în momentele lansării Division Bell -1994, unde este co-autor la 5 cântece și unde interpretează vocal melodia Wearing the Inside Out. Urmează apoi turneul P*U*L*S*E în 1995, unde sunt cântate atât piese de pe Division Bell, cât și piese de pe primele două albume, acolo unde Wright și Barrett aveau contribuții majore. Wright, la fel ca și tobarul Nick Mason, a cântat în absolut toate turneele Pink Floyd, mai mult ca Waters sau Gilmour, emblemele trupei.

Ultimul eveniment notabil în cariera artistică a fost Live 8, unde Pink Floyd s-a reunit pentru a cânta în formulă completă. Am mai putea adăuga concertul tribut Syd Barrett, decedat pe 7 iulie 2006, unde se pare că animozitățile Gilmour – Waters nu au încetat, ei apărând separat pe scenă.

Acestea sunt de fapt lucruri fără importanță. Richard Wright nu mai este. Va cânta în continuare și cu Pink Floyd aici afară, și cu Syd Barrett acolo înăuntru. Va cânta cu noi toți indiferent de vreme, de cerc, de faptul că este primul, ultimul, inside in or out.

Ne vom aminti cu drag de tine. Poate o să și "ceva" împreună vreodată, așa cum ziceai în melodia Summer '68 - "Would you like to something before you leave? Perhaps you'd care to state exactly how you feel. We say goodbye before we've said hello...

Have you time before you leave to greet another man
Just to let me know, how do you feel?
How do you feel?
Goodbye to you."

Între timp o să ascult o altă melodie pe care o iubesc mult, Set the Controls for the Heart of the Sun, asta fiindcă este melodia pe care paricipați toți, și tu, și Syd, și Roger și David și Nick, întocmai ca o familie. See ya, man!