dimineață te-am găsit în oglindă.
miroseai a nopți albe și vise erotice.
mi-am pus ibricul pe aragaz,
mirosea a zaț și a iubiri ce dau în foc.
(îmi privesc genele lungi în oglindă cum sărută fluturi
și mâinile murdare de cofeină cum îmbrățișează eschimoși).
fac duș rece cu rațiune,
îmi pun puloverul verde și pantofii asortați iluziilor
și mai privesc un ciob de oglindă în care ai adormit.
e șapte treișcinci ...și totuși mai aprind o țigară,
scrijelesc cu ruj și creion dermatograf vreo 30 de ani fără tine,
ascult la maxim cum leonard cohen își scoate pălăria și face reverențe în „tower of song”
și arunc ocheade spre cioburile peste care stai întins,
îmi dai binețe și râzi de puloverul meu verde.
e vremea să plec...
mă gândesc la metrou, la căștile cu care îmi astup urechile să nu aud parisul subteran,
la copiii lui rushdie care mă vor ține trează în înghesuială și transpirație.
mă întorc și ating oglinda de bun rămas.
în țara lui alice, las împrăștiat un puzzle de cioburi
în zaț de cafea și iubiri imposibile.