ploaia toarnă cerneală pe copaci
și măturătorii de străzi
scriu jurnale
pe frunzele căzute-n colb

fiece pom
e un roman răsfoit de vânt
o carte scrisă
cu pene de pasăre călătoare
îmbibate în stropi de rouă
și lacrimi de copil

pe asfalt
urme de cretă colorată
semnele unei alte generații
trecute prin
biblioteca serilor de toamnă

asfințitul închide cartea
în pielea unui cer gri