în fiecare seara pe care
o respir,
exiști,
ca o analogie cu mine însumi;
și diminețile pe care le debordez
duhnesc a noi.
aș vrea să-ți spun că
mi-e dor de tine
(ca și cum ai putea vorbi cu dorurile! )
dar infernul din noi
e aproape,
câmpiile elizee,
inexistente.
aș vrea să-ți spun că
mi-e dor de tine,
dar pe ruta noastră
autobuzele sunt ambuteiate,
si-autogarile-aglomerate
de giboni cu inele-n cutii
roș'colorate.
aș vrea să-ți spun că
mi-e dor de tine,
și că mi-ar placea
să spui nu lunii de miere
in bananier,
plăcerilor din cocotier.
dar
cu ochii impăienjeniți
de contrarii,
îți văd diamantul din deget,
și jelesc
granitul pe care eu
mi l-aș fi permis.
aș vrea...