dimineața s-a cocoțat
cu picoarele pe fereastră

îmi spăl fața de toate orele târzii
și trupul de făgașurile nopții
poate va uita c-a trecut pe aici

îmbrac pe mine lumina
cum niște blugi prea lungi
prea strâmți
atâtea zile-nghesuite în ghiozdan
îmi apasă pașii
în asfaltul rece

pomii-și întind genele alene
obrajii arși de brumă
în cenușa pământului

ochii unde odinioară sădisem flori
s-au vestejit de toamnă
răsar de-acum brândușe amare

mă plimb străin
în ceața lăptoasă
de varul zidurilor coșcovite
îmi sprijin respirațiile

în orașul acesta
doar străzile-și mai amintesc de mine