I
*
mințile luminate spuneau că e o fantasmagorie colectivă, o legendă urbană. toată lumea vorbea despre subsolul în care erau închiși oamenii cu viscere de aur. din când în când apăreau câte unii care pretindeau că i-au văzut. de obicei bețivii cu mințile rătăcite, țuicarii bodegilor de cartier.

*
sunt unul dintre cei cu viscere de aur
oamenii din bodegă râdeau își făceau semne își dădeau coate și ziceau între ei ăsta-i dus
am să-mi despic abdomenul în fața voastră
ca să vedeți lumina din pântec
iar cine va crede va fi mântuit
dar mai ales cine a crezut fără să vadă

*
eu i-am văzut pe oamenii cu viscere de aur. nu-i asculta pe bețivii ăștia, aberează. să-ți spun eu cum sunt. ăștia habar n-au, zicea bărbatul după ce am ieșit din bodegă și am apucat-o împreună spre casă pe un drum lăturalnic. Sunt ținuți în lanțuri în beci și șobolanii joacă tontoroiu’ pe trupurile lor. dar când a deschis gura ca să-mi spună mai mult i s-au văzut cuvintele prinse într-o luminiscență cleioasă. i-am privit pântecele și atunci prin despicătura toracelui și a abdomenului măruntaiele de aur i s-au scurs pe pământ