Deunazi zdranganitul unui geam lasat in voia vantului m-a facut sa tresar din visul in care cazusem.
Mi-a luat ceva timp pana am gasit ceva de care sa ma agat, o idee, un gand, dar in final am reusit. Eram noi sau despre noi.
In fecare zi ne trezim buimaciti deja de aerul rece care apasa geamurile prafuite de atatea constructii inghesuite in spatiul si asa limitat de griul tern al trecutului. In fecare zi cautam soarele printre cabluri si copaci slabiti parca de atat viteza.
Ne dam cu apa pe fata dupa ce ijnuram bine regia ca nu curge calda sau ca este murdara si ne intrebam pentru ce sau cine platim atatia bani pe facturi si atunci ne trazneste altceva. Ne amintim ca nu am platit intretinerea sau lumina si auzim de la radio ca leul s-a mai depreciat putin, dar ca nu trebuie sa ne impacientam. Ei lucreaza pentru noi.
Noi ne numim nerabdatori, ne numim tineretul din ziua de azi care vrea totul dintr-o data, ne numim carnea de tun a tranzitiei, ne numim cei cu venituri mici si medii care aspira la credite ipotecare si care ne-am saturat de clasa politica.
Tot noi sunt si cei care incep dis de dimineata si termina tarziu in noapte un maraton al poluarii fonice utilizand toate injuraturile posibile, aruncand in stanga si dreapta cu mizerii si ambaland motoarele la semafor.
Noi suntem cei care gasim soarele din ce in ce mai rar pentru ca am uitat sa privim spre cer si pentru ca tinem la vietile noastre - sunt prea multe gropi in trotuare.
Noi suntem cei care fugim din capitala-cusca cat de des putem si ne relaxam cu bere "fara numar", cu miros de gratar pentru ca la sfarsitul weekend-ului sa ne inghesuim pe atat de incapatoarele autostrazi ale patriei.
Noi am uitat ca "te iubesc" nu inseamna doar plimbari prin mall, o iesire la film si sex. Noi am uitat ca natura ne tine in viata si ca prietenia se castiga nu se cumpara.