așa au adormit, ținându-se de mână...

"știu, mâine o să ne jucăm în alt fel", îi spusese ioanei, "tu o să fii frumoasa din pădurea adormită iar eu un indian cu pene care vine să-ți fure pădurea"...

acum ea își visează pădurea în flăcări...

parcă vinovat de gândul cotropirii el se visează un copac fără inimă, dar nu unul oarecare ci copacul nemaivăzut care știe să scrie, cu frunze în formă de literă...


visul trăiește...

Îngerul veghează...

afară e liniște...

doar luna măsoară distanțe între i și I...