câți copii sunt pe pământ
toți atâți copii încap și-n ceruri.
dar de ce ar vrea Nejudecatul
să mă-nlăture spre diavol?
când eu sunt făcut din haos
și din haos a-nțelege
ce a fost spre tot a fi
mi-este dat cu neputință
Judecatul a răzbate-n măruntaie
și a vede adevărul , să tot poată
însă orb ar fi să-mi spună
c-am greșit ce cu mintea n-am pătruns
și de ar fi în mine mintea toată omenească
n-aș putea să fac în veci
ce din minte se dictează
fapta ce păcat devine
nu purcede doar din minte
între suflet și o faptă e o lege
ce dincolo nu e pusă-n judecată
e o lege ce separă efemerul de neant
ce în sine poartă vina
lucrului numit păcat