aș putea să mă tem de singurătate
dar mă sperie gândul
că nu mai semăn părinților

îmblânzesc numai dureri de lux
sentimente în ediții princeps
câteva cicatrici mai vechi decât o copilărie
mai atârnă prin colțul inimii

trec dintr-o iubire în alta
ca un curcubeu șovăind peste inimi

suntem doi orbi
care nu mai cred în lumină
dar cei mai frumoși prunci
când facem dragoste

nimeni nu întâlnește fericirea
de două ori