îngerul se ghemuiește pentru a nu înăbuși respirația sensului
pliat în faldurile metafizicului


am desenat un ochi galben pe cer
și, minune, ochiul a prins a-mi vorbi
dar cuvintele lui erau urechilor mele nonsensuri
urechile mele nu pot să înțeleagă cuvintele cerului

dacă ar prinde glas literele pe care le-am tatuat pe pielea de înger
cerul s-ar mira de peștii îngropați în pântecul rostirii mele

dar cerul gurii poartă stele defuncte
al căror uter nu poate rodi metafizicul

și atunci fizicul naște noroaie în noi
și cercul nu își mai găsește centrul

în centrul fiecărui cerc este înscris un pește
cu aripi de înger

ce cuvânt va trece dincolo de muțenia axei?
Care privire se va reinventa ei înseși?
Suntem nervi ce traversează longitudinal
Rostirea luminii