Incerc sa traiesc visind . E noapte,o noapte care cred ca e pe masura sentimentelor mele . As spune ca ar fi ciudat sa adorm acum cind toata faptura mea e incercuita de vraja acestei nopti, care parca nu se mai sfirseste . Spre minunatul meu vis de a lumina templul gindurilor mele a rasarit si luna . Frumos. Visul meu ar avea parca un pic de raza .Un pic as incerca sa pictez in culori , chiar daca e noapte . De undeva , cineva , din linistea noptii imi sopteste sa iau o pensula mai mare, o fi atit de lung visul,sau, noaptea? Optimism . Ma intreb ce fac cu culorile ? Nu, nu le amestec pe toate intr-un vas si nu le arunc indiferent pe pinza. O sa incerc totusi sa dau viata visului meu , o sa-l definesc eu cumva . Am sa incerc totusi. Ideal ar fi sa schitez o orbita , dupa aia pamintul . Firesc apa, multa apa. Si aerul ? M-am tot gindit asa, in ce culori as putea sa-i dau si oxigenului mai multa vitalitate. Mm , nu , nu are culoare in fine o sa ramina mai transparent asa cum e el de altfel . Ce ar insemna natura, o s-o dau cu verde. Neaparat o sa desenez oameni , oameni? nu rai sau buni , nu frumosi sau urati , nu destepti sau prosti si nu perfizi sau cinstiti- e simplu nu am asemenea culori in calimara mea .
Undeva printre zecile de culori , ascunsa, e culoarea pasiunii mele . E culoarea de primavara a florilor , e culoarea cerului senin de primavara , e culoarea ochilor ei verzi... Culori, in care cred ca m-am si ratacit . Intensitatea acestor culori mi-au dominat oarecum sentimentele mele . Culori care mi-au pictat involuntar zi de zi fiinta si gindurile mele . O mare parte din culori sunt reci . Nu, sa nu credeti ca am facut-o intentionat pata aia de roz... e ceea de ce m-am bucurat cel mai mult pina acum , e definit usor si conturat cu un roz mai intens, dar asta era ... Nici decum nu-mi doream un o limita a rozului din viata mea , imi doream mai degraba un orizont mult mai indepartat decit ar putea fi . Un orizont de roz... Minunatia acestui vis e ca pot schimba orice vreau eu . E simpu, ma pot juca in culori ca cei mai alintati copii de la gradinita,sau ca un emerit pictor din epoca rebasterii . Cred ca asta e si feeria acestui vis . E ceea ce nu putem face in realitate . Nu putem sa poruncim sentimentelor si nu putem domina suflete. Spre felul meu de a tine pensula in mina cred ca o sa imi iasa cea ma de prêt pictura. Am sa adun cu cea mai mare grija si atentie culorile dragostei si am sa le aplic ca fond de baza al capodoperei mele .Am sa evit contururile.
Nu, nu o s-o mai incadrez intr-o orbita pamintul si toate ce urmeaza ca dimensiune , o sa creez un univers intreg al reveriei mele . Prin prisma senimentelor, intesitatea verdelui din ochii ei ar acoperi cu totul pinza la care muncesc atit de mult si la care vreau sa ma semnez ca ctitor . As mai avea nevoie de o pinza , cred. Si ce fac , mai fac un univers , altul, doua ,trei, patru? Nu, imi trebuie neaparat un masurator de sentimente .O fi si din astea? As avea nevoie chiar. Cred ca nici un calcul matematic superior nu m-ar ajuta sa-mi definesc valoarea sentimentelor mele . Tind sa cred ca iubirea nu are nici o limita , ca iubirea e un tablou pictat in noapte,asa ca nimeni sa nu vada, sa tradez colturi din tainele mele, secretul creatiei, pictat cu cele mai intense culori trasind diagonale interminabile , pe pinze fara moarte. ......eternitatea insemnind dragoste..............................