mi-e bine aici
în lumea asta insinuată
oamenii nu se mai repetă atât de des
în inima mea
mă îndeletnicesc cu pălării din mătase
întotdeauna va fi nevoie
să acoperim vreo tristețe decapotabilă

aș putea trăi fără apă
nici nu e nevoie să mă rog
doar uneori poezia mea
se înrudește cu păcatul

de tine nu prea îmi amintesc
nici nu mai știu care dintre noi
s-a gândit primul la celălalt
știu doar
că mi-ai rămas dator cu o toamnă