M a venit azi la mine cu un trandafir japonez
într-un ghiveci îngust
l-am așezat pe un pervaz
și ferastra s-a dat la o parte.
M a spus că e bine
că nu-i este frig niciodată
și că nu-i e teamă de ploaia aceasta.
era chiar frumoasă așa neînfricată
trupul ei mărunt se unduia între spasme
ea părea un trandafir japonez într-un ghiveci prea îngust
încercând să se smulgă din rădăcini

să-mi scrii, i-am spus, încercând să-i prind liniștea.
M îmi trimite scrisori lungi și delicate

nu i-am deslușit niciodată prea bine mâinile
încâlcite în semne ciudate
împingând înțelesuri contorsionate în aerul dens

buzele ei frâmântă neobosite viermii neșansei

pentru o clipă în tăcerea dintre două cuvinte imense
un rânjet a devenit zâmbet larg
cât o fereastră spre ploaia
ce se pornise torențială în ea.