Privești înainte și nu te uiți înapoi și alergi și alergi fără a te opri fără a întoarce capul ,fără a privi imaginile ce se derulează în jurul tău ,și doar atunci când simți ,că nu mai poți respira ,când lumina ochilor devine tulbure,te oprești brusc și te așezi, nici nu e nevoie să știi unde ai ajuns,te oprești și atât,apoi în același loc te cuibărești închizi ochii și aștepți,nu știi ce ,dar aștepți ;și aștepți până când cuprins de oboseala adormi.Apoi a doua zi începi să privești locul unde ai ajuns.Nu contează decât faptul, că ai lăsat în urmă ceva care știi ,că nu era corespunzător necesitaților tale și în conformitate cu optica ta de viață și cauți firul de unde, să începi a croi un alt petic din viață.
Suntem în cursă pentru ce în aceasta viață?De ce ne preocupă ceia ce spun alții despre noi,când noi ,fiecare din noi,știm cum suntem făcuți ,ce putem și ce nu putem face!Nu înțeleleg de ce aparența contează așa mult in societatea noastră !