își arcuiște degetele
peste spatele bărbaților

tremură

impune treceri printre venele lor
în ele pulsează lumânările tăcere

de crăciun

parfumul de măr se simte numai în Japonia

femeia-pod deschide inimi doar vapoarelor mari

uneori zăpada îi transformă ochii în oceane atlantice indiene sumeriene arabe
uneori soarele îi transformă gura în pustiuri africane siberiene semantice

uneori se îndoaie
dar nu se rupe

niciodată