Așterne Doamne,
peste satul copilăriei
îngropat în zăpada vestitoare
de belșug,
bătrânul Crăciun al strămoșilor,
c-o seară de Ajun arhaic,
când vraja
străvechilor colinzi
umplea ulițele și casele
trecând din prispă în prispă,
urcându-se pe lângă hornuri
până la cer,

și lasă Doamne,
aceeași pace sfântă
să-mi picure
acum în suflet liniștea divină!