mă tem că am să te iubesc
mai mult decât o ninsoare pătimașă
boncăluind prin peșterile pământului
după rădăcini de cireș

cândva am ucis pentru o carte
nu cu mâinile, nu cu ochii
nici măcar
am ucis cu alb

inima mea vorbește acum în somn
o limbă safirie
de diamant