E atat de liniste....Si totul e atat de departe…culori multe se inavart in jurul meu...Strabat o lume minunata...Sunt undeva…departe… in lumea viselor...Tzrrr! Ceasul meu desteptator arata ora cinci a diminetii. Ceasul meu a sunat atat de devreme deoarece vreau sa merg pe deal si sa privesc rasaritul. Nu l-am vazut niciodata, deoarece de fiecare data am patruns in lumea viselor . Oare cum o fi? Am auzit atatea povesti cum ca mandrul rege al focului si minunata regina a veseliei se intalnesc si se iau de mana, iar lumina lor capata o forma sferica, formand soarele, iar pe lac se intinde covor rosu pentru fermecatorul cuplu. Dar cel mai impresionant e ca din copaci ies sute de privighetori care formeaza alaiul fericirii, iar aceste mici minuni sunt triumful rasaritului de soare. Si ele incep a canta, iar glasul lor patrunde in sufletul reginei inveselind-o si tot ele incep a juca, iar jocul lor incanta inima regelui, uimindul. Aceste minuni se intampla o data pe zi, dar pot fi vazute doar de cei care trec de testul ceasului desteptator. Din pacate eu nu sunt printre cei care pot sa afle adevarul din aceasta poveste, deoarece din nou m-am cufundat in lumea viselor...