Orice mișcare ridică o piesă de domino.
Undeva, o cameră mi-e ancorată de urechi. Lungite și desfăcute brutal în fața celor care dimineața, strecoară în mine cheaguri de inimă prin ochii pe jumătate deschiși.
Din tavan atârnă desfrânate poze cu noi, de furie, îmi intră pumnii în pieptul lui. Lanul de secară-furăm o floare de colț, vocea roșie-vinul băut deasupra orașului. Degetele noastre făceau dragoste, în spatele unor pahare
Ies din vene, la trap, piesele de domino, cum ies ași din mâna unui jucător înrăit . Pozele se prăvălesc și tavanul geme.
Râsul în contact cu durerea ce curge spastic de-a lungul podelei, mâinile se retrag și pozele rămân în camera cu fluturi.
Fiecare piesă de plastic se ridică supusă, se postează în spatele celei din față.
Am să port la urechi două cercuri urâte, din piese cu ochi și guri.