Mi-e somn! Vreau pe o insulă pustie, să mă prăjesc la soare și să nu mă cunoască nimeni. Vreau să stau cu multă ciocolată și multe chipsuri lângă mine și cu mult Pepsi și să nu știe nimeni că exist. Să stau pe nisip, acolo unde vin valurile, să mă bată apa pe tălpi și pe coapse, să se joace în păr cu razele de soare și apoi să fugă speriate înapoi în mare. Și pe mine să nu mă intereseze de nimic. Să stau și să am muzica în suflet și ochii peste nori și să visez la absolut nimic. Și să vii tu și să îmi mângâi corpul cu privirea ta și auzul cu șoaptele, să te așezi ușor lângă mine și să mă întrebi ce fac. Iar eu să nu îți răspund și tu să consideri tăcerea ca o instigare la sărut. Și să vrei să mă săruți, pe buzele sărate de apă și de chipsuri, și să îmi simți gustul de Pepsi și de ciocolată și să vrei să mai simți o dată și încă o dată amestecul ăsta ciudat de gusturi... să îmi spui că eu am un gust mai dulce decât orice ciocolată și că dacă o să mă mai guști mult o să te îmbolnăvesști de inimă rea că tot ce poți să faci e să guști. Iar eu să nu te aud deloc. Tu să vorbești fără întrerupere, iar eu să nu te ascult. Să mă prefac că nu te ascult. Și să par că am adormit. Să te enervezi și să vrei să pleci, iar eu să te prind de mână și să te trag peste mine spunându-ți „numai eu sunt mai dulce ca ciocolata, iar tu mai ai puțin și mori de inimă rea că tot ce poți face e să mă guști”. Vreau toate astea... dar momentan mi-e doar somn!