Secol xxi.Era digitală răspândește rapid tehnologia care unifică și prin limbă satul global.Limba engleză intră prin WINDOWS, iPOD, mobil, în toate culturile fie mari, fie mici.
Azi nu e nevoie de o facultate de litere pentru a citi sau scrie englezește, (mai puțin, însă a cunoaște limba la nivel cultural și nu de fenomen de stradă sau internet).
Comerțul și el vorbește englezește peste tot în lume și deci și în Romania.De ce spun vânzătorii de electronice,(și după ei cumpărătorii) că un scaner "printează" in loc de tipărește sau imprimă e pentru mine de neînțeles cînd PRINT se traduce în românește prin tipărătură, imprimare.Fenomenul e adânc și repercusiunile lui în limba română nebănuite încă. Nu vorbim aici de neologisme ca 'blog' sau 'flash'(ca în felicitare flash) unde o simplă traducere nu rezolvă problema complexă a unui concept din lumea electronică.
Dar încă nu am ajuns la miezul argumentului. Dacă negustorii n-au habar și nu le pasă de limbă sau cultură, cei ce scriu literatură au datoria să respecte și trateze o limbă ca cea maternă cu aceeași atenție cu care au studiat o limbă străină. De ce am avea în literatură texte cu titluri sau fraze întregi în limba engleză acolo unde limba română are toate cuvintele și propria bogăție cu care se pot exprima acesti tineri autori?!
De multe ori greșelile de limbă engleză sunt de domeniul penibil și chiar aici, pe un site de literatură, ele apar cu greșeli cu tot încununate de stele la texte recomandate.De multe ori, autorii acestor texte nu au o cultură filologica în specialitatea limba engleză, amatorismul folosirii unor fraze englezești construite în engleza de Dâmbovița, e evident și supărător pentru un filolog sau om de cultură care citește fluent poezie sau proză în limba engleză.
Mă întreb de ce, pentru cine, aceste lipituri de fraze prost traduse în engleză în mai toate poeziile sau textele de proză din ultimii 10 ani în literele românești și blog-uri de poezie, Agonia fiind doar unul din multele de acest fel?!
Sa fii uitat tânărul intelectual român de Coana Chirița și năravul burgheziei altor vremuri apuse, de a franțuzi biata limbă română?
Aș putea da exemple cu droaia doar citind trei titluri suprapuse ce apar zilelle astea pe Agonia la recomandate. Toate trei texte cu titlul în engleză, și singura instanță când limba engleză este folosită și aparent fără legătură cu textele respective.
De ce, cui servește adaosul de informație într-o altă limbă, îmbogățim spusa poetică, creștem nivelul artistic, subtilizăm mesajul, rafinăm simțirea lirică prin asta?
Vreau și eu să înțeleg fenomenul pentru că, atunci cînd am luat contact cu realitatea americană am avut o reacție poetică în limba acestui continent. Am scris poezie direct în limba engleză cum de profesie sunt filolog și am putut combina formația teoretică cu limba vie, trăită, auzită într-o realitate autentică, nu virtuală(film, carte, internet).
Am scris în engleză,nu în română cu englezisme, cum pentru mine cele două culturi sunt incompatibile.Am scris în engleză pentru o audiență de limbă engleză.
http://www.agonia.net/index.php/author/7888/index.html

Vreau să fiu bine înțeleasă, nu reproșez nimănui că a folosit expresii de tipul 'pas de deux, pianissimo, hobby, design, hidalgo' și alte expresii mai complexe care se citează în limba care le-a consacrat.Dar când citesc, 'Tomorrow is another day' în loc de 'Mîine e o nouă zi' , mă copleșește mâhnirea în fața fenomenului prostituției intelectualilor români, care vor să lase o urmă pe trunchiul bătrânei limbi române și folosesc briceagul cu care scrijelează: I (inimă) you.