Pronto, pronto! Cu Ina Cârlan…A dracu’ italieni de baltă, nici românește nu știți… Cu Ina, vă rog, pămpălăilor! Si, si…sisi voi, nu eu, da, aștept…
Alo, Ina, te pup, soro, lasă-mă să vorbesc, repede, repede, că mă taxează ăștia, de nu mă văd, taci și ascultă-mă puțin, oricum nu-nțeleg ce spui, las’, că-mi zici după ce-nchid, soro, uite despre ce-i vorba, auzind eu că i-ai trimis o scrisoare deschisă lui Norică ăla, care și-a tot plimbat pe site C.U.C. ul și prăvălia și, știind că urmează să-mi scrii și mie, m-am hotărât să te sun înainte, să știi din timp ce să-mi scrii, alo, taci puțin, lasă-mă să continui, deci, ideea e, dragă Ina, următoarea , adică, de ce n-ai veni tu, încoace, să ne facem noi două o prăvălie de umor, nu cred că-i așa de greu prăvălitul ăsta, eu, cel puțin, una, două, mă prăvălesc pe spate de râs, e suficient să mă uit în oglindă, păi, nu suntem noi, moldovence surori, unite-n cuget și simțiri, că eu aduc simțurile, tu aduci cugetul, cu c, nu cu b, sau, vii tu cu toate, eu pun la bătaie spațiul din mansarda proprie și nu ți-am spus mai demult, pentru că nici eu n-am știut că-l am, până mi-a căzut un măr în cap, de n-am descoperit nicio teorie, dar grozav a sunat a gol, încât au auzit și alții, c-al meu mi-a și zis atunci „ Mamăă, da’ ce de spațiu excedentar ai, ce faci cu el ” și-atunci, mi-a căzut, hodoronc – tronc, ideea cu prăvălia, da’ până una, alta, l-am închiriat gratuit unor sticleți, sau, mă rog, poate punem de-o tonetă, că ieșim mai ieftin, ce zici, zici da și facem cu rândul, o zi, da, o zi, nu, astăzi, nu, oricum, se-aude că ne-ar sprijini și alții, cică, văzând ce rating avem noi două, până și conașul Herinean s-a autosesizat din oficiul lui și-a zis că ne pune la dispoziție niște spațiu verde, cu băncuțe și gărduț și cu gratii sănătoase, ca să nu ne-atace fani fanatici, bașca, ne pune și ușiță, cu lăcățelul pe dinafară, să nu ne accidentăm în el, în timp ce conul Pan și conașul Munteanu ne vor sprijini cu nivela, măi, soro, ce dracu, eu vorbesc românește, ce tot mă ții în venețieleana ta, că nu pricep nimic, să-ți explic pe larg, soro, cum stă treaba, când ne scade nouă nivelul umorului, ei ni-l cresc pe site, când ne crește umorul, ni-l scad pe site, adică, ne țin în cumpănă, să nu ne dezechilibrăm, iar nea Cornel Rodean ne face toate analizele, gratuit, să nu-mi spui că tu ești sănătoasă, că știu, altfel, nici nu te-ar ține ăia legată, acolo, eu sunt aia care-i trezesc oarece dubii, da’ dacă tot ni le face omul gratuit și domn Bunduri a zis că ne-nvață să ținem ritmul un, doi, un, doi, hop, un, doi, un, doi, hop, vezi, ce simplu e, de când mi l-a predat, îl exersez prin casă, în fiecare seară, deja, cred c-am mai slăbit puțin, hai, încearcă-l și tu, un, doi, un, doi, hop, un, doi, un, doi, hop, da’ nu mi-ai zis cu ce vii, soro, cu gondola, sau cu gondolierul, ca să știu și eu cum procedăm cu parcarea, dacă vii cu gondola, o parcăm pe Bahlui, e doar la o aruncătură de găleată de gunoi de mine, dacă vii cu gondolierul, pe ăla îl parcăm în dormitorul meu, cât te odihnești tu, după drum, poate-mi explică și mie cum e chestia cu datul în bărci, caiac - canoe, de exemplu, că nici ca Iac și nici ca Noe n-am făcut-o și cât ne ocupăm noi de prăvălie, îl trimit pe-al meu, par avion, să-l ajute pe-al tău jupân, că l-am educat foarte bine, l-am învățat până și tricotatu’, un ochi pe față, unul pe dos, de nevoie, dragă, pentru că, la un moment dat, era să-mi dea ambii ochi peste cap, așa că, vino mai repede, până nu mi se umple mansarda de tot cu păianjeni și alte zburătoare arahide, auzi, când vii, s-aduci cu tine și-o lopățică din aia, cu care dau venețienii prin apă, după rațe…sau, mă rog, după porumbeii din San Marco, îți spun eu, de ce, cum vedem unul care nu râde, poc, o lopățică din aia la cap și, să vezi tu ce râs mânzește o să-l apuce, dacă nu-l apucă, îl lăsăm în Agonie, a, să nu uit, dacă ni se termină umorul, putem să le servim niște hot-dogi venețieni, așa că, adu și tu cât mai mulți, poți să-i aduci cu Palat cu tot, s-avem unde-i depozita, poți s-aduci și Bazilica San Marco, tot nu-s dusă eu des la biserică, înțeleg, dacă nu poți căra clopotnița, nu poți, mai bine lasă-le-o dracu, acolo, să nu zică amărâții ăia de venețieni, c-am dat iama-n balta lor, și, să nu-ți faci probleme, soro, doar știi că-s deschisă zilnic, la orice idee constructivă, hai, te pup…
Ce zici?!…Cine-i acolo?…Alo, pronto, cu cine vorbesc? Cine ești, cucoană? Fir-ai tu să fii, de mascalțoană! Abia acum, pe banii mei, îmi spui că n-am avut legătura?!
Ei poftim, să mai faci afaceri cu venețienii!