In metrou, o fetita impreuna cu doua femei. Femeile vorbesc despre serviciu, despre problemele "cotidiene", despre ce au de facut in ziua aceea. Fetita le intrerupe din cand in cand punand intrebari legate de lucruri marunte pe care le vede sau le aude. O aud la un moment dat pe fetita adresandu-se cu "mama" uneia dintre femei. Ma surprinde diferenta frapanta intre cele doua prezente: femeia - cu riduri adanci, aranjata exagerat in incercarea de a-si ascunde varsta si conditia, fetita - cu ochi inteligenti, purtandu-si cu naturalete frumusetea si inocenta de copil. Sirul de intrebari nesfarsit al fetitei continua. Mama, obosita parca intreaba retoric:
- Cu cine oi fi semanand?
Fetita raspunde imediat, fara sa stea sa se gandeasca:
- Cu cine sa seman? Cu mine!

Lucrurile evidente pentru un copil, pentru noi, "cei mari" si-au pierdut intelesul... Sa ne aducem aminte!