când noaptea
lent ca o asasină satisfăcută
își desface strânsoarea din jurul gâtului tău
deschizi larg geamul și

plămânii se fărâmă
sub apăsarea unei dimineți ploioase și reci
în care toate ferestrele blocurilor
își lungesc apa spre tine
unindu-se într-un lac înghețat
pe care privirea ta alunecă haotic
tăind mâinile cadavrelor prinse dedesubt