Te-am cautat ca pe cel mai de pret dar!
Te-am cautat acolo unde cel mai indraznet vis de-al meu reusea sa ajunga.
Te-am cautat si mai intens in haul fara sfarsit al suferintei.
Te-am cautat zambind si plangand.
Te-am cautat increzatoare sau agatandu-ma de orice urma firava a pasilor tai.

Iubire!

Te-am cautat intotdeauna!
Te-am cautat peste tot!

...................................................................................................

Te cautam si iti frangeam aripile cautandu-te astfel.
Iti limitam maretia incercand sa iti gasesc o forma - o forma lumeasca, mie cunoscuta.
Iti negam eternitatea intrezarindu-te doar fugar intr-o strangere de mana, intr-un sarut, intr-o privire ce nu avea nevoie de cuvinte.

Dar tu...

Tu nu esti nici in trecut, nu esti nici in viitor.
Tu nu esti doar floarea care mi-a oferit un moment de bucurie pura, omul care m-a tinut in brate, copilul care mi-a zambit, rasaritul care mi-a incalzit fiinta.

Esti prezentul!
Esti bucuria pura, imbratisarea, zambetul, caldura...
Esti ceea ce uneste toate acestea intru Divinitate!

..................................................................................................

Si eu... Eu nu te mai caut... Pentru ca eu... Sunt iubire!

21 februarie, 2009