de câteva zile am impresia
că nimic nu mai funcționează

în spatele geamurilor
se petrec aceleași drame siropoase
același eu și tu multiplicați
dirijați nu se știe de unde de
un regizor atent și foarte riguros
pentru că, să-ți spun o treabă
telenovelele cer multă
migală în construcție
și numai un operator hârșit
cu ceva nominalizări la premii
nu contează care important e să fie
poate surprinde atâta dramatism într-o
scenă de gelozie-isterie colectivă
bazată pe dovezi irefutabile
cum că asta e viața adevărată

au mai trecut câteva nopți
și liniștea îmi apasă pleoapele
peste care n-au mai zăbovit
cuvintele voastre calde
replicile tocite dar dătătoare
de viață și o stranie senzație
de deja-vu îmi inundă delicat
creierul pregătit mereu pentru
spălarea de fiecare zi
în numele lui „asta e viață!”

aseară am căutat o telecomandă
acum abia aștept să te văd
scenele tale îmi dau un reconfortant
sentiment de apartenență
la realitate