Când toți ai casei își duc gândurile-n somn
Sau bachus-și trimite miresmele-n odae
ce dorm pe ambele urechi si coarne,
tacticoasă-ți aprinzi țigara din lună
amprentă pe taste, un tactil virtual
te-așezi pe furat iubiri și vise
materializate-n ore fugare pe natura generoasă,
cele din patrulaterul tău cosmic
sunt prea seci, prea lungi, ori groase
deșarte,deranjante, sau pline de tării
deși cândva...erau temelia cercului iubirii
și mireasma sângerie a trandafirului.
Mesteci precum lotofagii verdele uitarii de sine
în creier măcinat de orgolii, felul tău de a fi
în care circuitele se-aprind frenetic și fără logică
numai la gândul unei mângâieri, sărut de lumină
ce-mi cuprinde prezența.
cazi,
cazi în acel abis tenebros, cavernă adulteră cu iz de abject
îți împreunezi degetele la semnul sacru și divin
automat,precum animalul domestic la hrană.
acea scufundare iremediabilă într-o gaură neagră
de preferat ar fi fost una de vierme.
din floarea lui soare, cazi în galbenul sufletului
de-acolo-ți vin blestemele pe limba bifurcată...
dar legea bumerangului e și la tine, nu face excepție
Cu zâmbet deschis m-așez la umbră.