Îmi amintesc
cum mă fixai cu privirea
prin geamul unui autobuz tixit.
trecând pe stradă,
mi se părea că te zăresc.
mă întorceam după tine,
dar nu erai tu.
te-am regăsit
în privirea, în atingerea, sărutul
unui iubit
pe care l-am trădat
și...ai dispărut.
te-am regăsit apoi,
în atingerea, privirea, amintirea
altui iubit,
care m-a trădat la rându-i.
ai rămas un timp
în amintirea mea purtând numele lui.
acum știu
că nu erai el.

ești ochiul care
îmi săgeată cu privire de jar
inima, apoi îmi urmărești pașii
protector,
tot tu mă susții ca să nu cad,
deși nu este nimeni,
când privesc recunoscătoare în jur.


ești cel care tulbură somnul
fetelor din poezii străvechi
făcându-le ,fără chip,
să se simtă iubite.
și , totuși, de ce îmi vii?
rămâi în cerul tău de sus,
nu-ți mai pleca privirea
căci tu ești viu,
eu, între morți,
și nu vreau nemurirea.