azi mi-e maxilarul mai încleștat decât
piatra pe mormântul divin
mi-s mâinile de ipsos întărit în gesturi inutile

azi își plâng picioarele pașii avortați
eu scriu poezii căutându-mă prin mașina de spălat cârpe
prin ce rămâne pe încălțător prin siglele televiziunilor
azi e una din zilele în care m-așez la coadă
pentru injecția cu roșu și galben
să nu mai curgă trotuarul doar în alb-negru

azi e o zi atât de tristă încât bătrânii lui rembrandt
pun pânzele pe foc și-ncep să-și povestească
tinerețea