E simplu: am ales să vă vreau pe dumneavoastră,
da, veți fi iubirea eternă a nopții mele de azi,
dumneavoastră, domnul din colțul barului,
cu privirea rătăcită pe decolteul meu, chiar
dumneavoastră, domnul cu degete de pianist
cu care mânuiți plin de talent paharul de whiskey,
dând dovadă de o dexteritate extraordinară.
Dumneavoastră veți fi cel care-și varsă pasiunea
în mine, cel cu care voi șifona cearceaful meu
alb și pentru care voi inventa o nouă poveste
tristă a vieții mele, cu iubiri imposibile
și avorturi de viitori copii care-și schimbă
tot timpul numele, tații și locul crimelor.
Ne vom amesteca limbile, saliva, pielea, și apoi
ne vom spune pe nume, vom geme împreună
sub același tavan sub care am plâns singură,
îmi veți atinge sânii, oftând, cu degetele alea
în fața cărora au cedat toate tăriile din lume
seară de seară, odată cu "domnișoarele" ca mine.
Ne vom uni trupurile ținându-ne de mână, apăsând
cearceaful cu umbrele noastre transpirate.
Ne vom amesteca până și culorile viselor din
noaptea în care vom adormi îmbrățișați, ca
doi oameni fără suflet, însă niciodată și viețile.