Uite-l cum flutura usor la adieri sterse de dupa colt, in miscari molcome i se rasfrang marginile inspre curiozitati revolute, se prelinge botit cumplit pe etajere pustii, apoi se aduna in valuri convulsive pe podeaua jegarita si urmeaza sa odihneasca placid pentru ca inchid fereastra, iar voalul stacojiu ingheata franjurile incandescente,dincoace ramane doar lumina sangerie improscata nevrotic. Ma indepartez acum in linistea patata si imi dau seama ca prin voalul inert nu mai razbate nici o amintire,ma inspaimant putin, orbecai stupid dupa speranta,dupa suplicii crude ii gasesc totusi intrerupatorul. Aprind speranta care inunda restul si obnubileaza tinerimea ascunsa de voal. Da, sunt lecuit. Am prins siretlicul, tot ce trebuia sa fac era sa aprind speranta si sa ma asigur ca voalul inert va stinge prin opacul sau sangeriu franjurile incandescente care cu ajutorul adierilor molcome zvacnesc ca o tampla incinsa.