La mine-n suflet este iarna.O iarna blanda, totusi iarna! Viscolu'-si face uneori de cap, rupandu-mi cate-un oftat de-mi taie respiratia iar mintea-ncremeneste pe marginea ratiunii. Imi pierd echilibrul nu din cauza poleiului ci pentru ca in zare nu vad vreun punct de sprijin... Cand privesc lumea din adancimile sufletului asta inghetat trebuie s-aprind focuri de veghe...macar sa reflecte vapaile, s-apropie departarile si sa ma mint ca am un curcubeu. Doar al meu... Pentru ca de-afara nu se observa nimic.