Seara aceea nu prevestea nimic bun
Am găsit în eter un ciob de zâmbet
Reflecta lumină-n culori „te iubesc“
și-am izbucnit
două zile mai târziu
glasul
mă locuia
simțeam sub piele clapele
un pianist talentat
mi-a amorțit întâi mâna stângă
în alte două zile
Mă controla
mă obseda
mă durea
mângâia
striga :
-Doamna Matei… doamna Matei
și-am început să-l amorțesc
Să-l controlez
obsesie
dor
șoptesc
alint
iubesc