Poate port și eu în spate un înger, îi ridic aripile răsfrânte peste oase îndurerate
și întind mâinile până la linia dintre orizont și orizont
dintre mine și tine

mă privește neputincios când mă prăbușesc. e o povară prea grea
dar mereu se construiește și mai întreg, cu aripi mai mari
și puncte ce stau la marginile noastre
ca niște ore puține dar fixe

cum unesc linia dintre două lumi
și separă îngerii.