Caracter

La serviciu – leu, cu prietenii – vițel, acasă – șoricel.

Vanitate

Și-a pus în jurul frunții o ramură de laur după ce-i mâncase toate fructele.

Dialectică

La început a fost cuvântul. Abia după aceea s-a iscat cearta.

Fricosul

A intrat prin urechile acului, a ieșit dincolo și s-a pitit în sine, încuindu-se pe dinăuntru.

Atitudine

Fruntea sus, prietene!
S-a dus vremea când trebuia s-o pleci trecând pe lângă monumentul prostiei.

Discurs

O luase pe arătură și doar vorbea unor intelectuali.

Tendință

Orice flux are și reflux, după cum explozia aduce și implozie. Tot așa și cu presa scrisă: au apărut foarte multe publicații, lumea cumpără mult dar citește din ce în ce mai puțin. Vremea când nu se vor cumpăra deloc nu-i prea departe pentru că s-au împuținat foarte mult cititorii.

Prietenie

“Bună dimineața, vecine!”
Zâmbea, de dincolo de gard, strângând cuțitul.

Constatare

S-au certat din cauza câinelui. Păcat.
Un câine e un câine, dar un om e o lume.

Obraz

Cer cuvântul, zise. Dar cuvântul se făcu că nu-l aude, și-l ocoli.