Noutăți despre Dante

Ce coșmar, urâtule, cumplit coșmar !
Te-ai îndrăgostit – după lungi tribulații
după lungi ecuații
pe unde-ai avut de dat bani la toți gealații –
mai nou și femeii din tablă
cea care te mângâie scârțâind ca o rablă
și pe care-o pătrunzi
prin cercuri o tunzi
cu lingamul tău cel din fier.
Ce-ai făcut, prostule?! Cum i-ai deschis cercul?
Cum de s-a înălțat atât de sus?
Ce vers să mai scriu din bucățele
Pe foi cu pătrățele
în aceste zile rele?
Cum să mai locuiesc lângă femeia din tablă
Cum să mai așez vinul brânza sosul pe tablă
fără să cad, să zgârii ca o rablă
de ce e atât de rece pe tablă?
Ce e raza asta când deschid cercul și nu te găsesc?
Ce e hăul ăsta adânc în metrul lui cub?
Dați-mi, insist, un punct stabil : un calorifer sau un tub...
Doamnă cu pălărie !
Tușesc !
Mă opresc !
Nu mai pot de isterie !
De ce tocmai pe tablă e-atâta murdărie?

M-am trezit te-am zărit m-am pierdut
în fața cercului temut
și-am fost scos la plimbare de zei.
Tu
te-ai îndepărtat și mai tare
te-am iubit, tu nu m-ai fi iubit în continuare
în departamentul de maximă concentrare.
(Din colectia de Rescrieri, playback-uri si stand-by-uri)